Browsing "Raccontato in VERNACOLO"

L’òmmene o la fàmmene.

‘N jùrne Ggisì à chiamàte Sande Pìtre e j’à dètte:

“Jé vùije sapà chi cummùanne lu muànne, l’òmmene o la fàmmene,

pùrtete cènghe piccìune e cènghe cavèlle, se cummùanne la fàmmene fa vulà ‘nu pucciàune, se cummuànne l’òmmene dàije ‘nu cavàlle”.

Sande Pìtre, ’na vòdde arruvuète, ‘nghe la sànda pacìnze và a tuzzuluò a la prème pòrte e da dàndre ze sènde:” ’Ndò mùvete và a vedà ca tuzzuluàte”.

Sànde Pìtre fa vulà ‘nu pucciàune.

Tozzèle a la secànde pòrte e sènde:“ Ggiusè mùvete, àzze su chìule da sa sìggile v’aprè”.

Sànde Pìtre fa vulà ‘n’àndre pucciàune.

Tozzèle a la tèrze a la quàrte pòrte, sembre la štèsse còse, ma a la quìnde pòrte nne ze sènde niènde, sàule ‘na pedàte ca z’avvicenève a la pòrte e ‘nu crištijanàune, ‘nu marcandònie, ‘na cèrca d’òmmene z’affàcce e addummùanne: “Ggiuvunò chi vì truvuènne?”

Sànde Pìtre ‘nu ccàune ’mbaurète, arpète la dumuànde:”Chi cummùanne a šta càse?”

L’òmmene arspànne:”Jé cummuànne peccà?”

Sànde Pìtre:“Fenalmènde, scèite ‘nu cavàlle!”

L’òmmene:“Aspìtte, mò addummuànne a màime”…

Stefano Marchetta

Un giorno Gesù a chiamato San Pietro e gli ha detto:” Io voglio sapere chi comanda il mondo L’uomo o la femmina, portati cinque colombe e cinque cavalli, se comanda la femmina fai volare una colomba, se comanda l’uomo dagli un cavallo”.

San Pietro una volta arrivato, con la santa pazienza va a bussare alla prima porta e da dentro si sente:” Antonio muoviti vai a vedere chi ha bussato”.

San Pietro fa volare la prima colomba.

Bussa alla seconda è si sente;” Giuseppe alza il culo da quella sedia e vai a aprire”.

San Pietro fa volare la seconda colomba.

Bussa alla terza e alla quarta la stessa cosa, ma alla quinta non si sente niente solo un passo che si avvicina alla porta e un cristianone, un marcantonio, una cerca d’uomo si affaccia e dice:” Giovanotto cosa vai trovando”?

San Pietro un po’ spaventato ripete la domanda:” Chi comanda in questa casa”?

L’uomo risponde:” Io comando perché”.

San Pietro:” Finalmente, scegli un cavallo”.

L’uomo:” Aspetta adesso domando a mia moglie”.

Ggìne lu fèije me.

Anni fa in una sera d’estate in piazza, precisamente all’angolo della farmacia Di Croce, un gruppo di amici un po’ in là con l’età, parlavano del più e del meno, faciàvene le pettelèzze, (facevano i pettegoli) fino a quando uno di loro esordì dicendo con voce di fallimento:” Ggìne lu fèije me, tenàve la Fiàte 124, mò z’à fàtte lu 112 Abàrte, à retrocésse”.

(Mio figlio Gino, aveva la Fiat 124, adesso si è fatto la 112 Abarth, ha retrocesso).

Come se il numero dell’auto dava lustro a suo figlio.

Lu fèije me.

Anni fa una sera in piazza, precisamente all’angolo della farmacia Di Croce, un gruppo di amici parlavano del più e del meno fino a quando uno di loro esordì dicendo con voce di sconfitta:” Ggìne lu fèije me tenàve la Fiàte 124, mò z’à fàtte lu 112 Abàrte, à retrocésse”.

(Mio figlio Gino aveva la Fiat 124, adesso si è fatto la 112 Abarth, ha retrocesso).

ARRIVEDERLA…

Molti anni fa, prima che mondo venisse conquistato dai cellulari, avevo un appuntamento in uno studio medico a molti chilometri dalla mia residenza.

Quando arrivai la segretaria mi disse che il dottore aveva avuto un impegno improvviso, aveva cercato di avvisare ma forse eri già partito.

Orai la giornata era persa, ne approfittai per andare a fare della spesa in un centro commerciale lì vicino.

Mentre mi aggiravo tra gli scaffali in uno dei corridoi adiacenti mi parve di riconoscere una voce che diceva:” Che dèce quàšte le tòije”? (Che dici questo lo prendo) un’atra voce rispondeva: “ Ti sèrve, accàtele, nne te pruccupuà pàghe jé, tùije quàlle ca ti pô servé”. (Ti serve, compralo, non ti preoccupare pago io, prendi tutto quello che ti può servire)

Mi affacciai e riconobbi zì Necòle in compagnia di una donna del paese dalla dubbia moralità non facendomi vedere mi ritirai.

Dopo alcuni giorni lo incontrai e gli dissi:” Te ajje vèšte l’addre jùrne ‘nghe ‘na bbèlla fàmmene, nni me dèce ca arrèzze angàure”? (Ti ho visto l’altro giorno con una bella femmina, non mi dire che ti si rizza ancora)

Lui con un sorriso sornione e con un italiano maccheronico mi rispose: “Care nepàute anghe arrivedèrla è ‘na grànda soddisfàziaune”. (Caro nipote anche a rivederla è una grande soddisfazione)

“Tî piàce” William Shakespear.

Dèce ca tî piàce canda chiòve,

ma arrìpe lu ‘mbrèlle.

Dèce ca tî piàce lu sàule,

ma canda còce, vî truvuènne lu fràsche.

Dèce ca tî piàce lu vènde,

ma canda fère chìude le fenèštre.

Quàsse me màtte pahìure,

cande mi dèce ca jé tî piàce.

(Dici che ti piace quando piove,

ma apri l’ombrello.

Dici che ti piace il sole,

ma quando scotta vai trovando il fresco.

Dici che ti piace il vento,

ma quando soffia chiudi le finestre.

Questo mi mette paura,

quando mi dici che io ti piaccio).

L’àsene (l’asino).

Fatto realmente accaduto negli anni ’50, alla fiera di San Rocco nel mese di settembre,

Dove la vendita di animali era per la maggiore, asini, muli, cavalli, buoi, galline e altro, ma in special modo la vendita di maiali giovani che venivano allevati durante il periodo invernale fino alla luna calante (la mangànze) di fine dicembre per diventare salumi.

In tutta quella confusione capitavano anche dei furti, un uomo non trovando più il suo asino andava in giro chiedendo chi l’avesse visto, dando vita a questo scambio di parole.

<<Combà avàsse vešte l’àsene de štu pòvere ommène>>?

<< Combà se l’avàsse vèšte ère padràune de nen l’arevidà cchì>>!

La pezza dàgge pe le spùse.

La pezza dàgge, cande arrève sàpre a la tavelàte šta bbèlle tòrte culuruàte màtte tìtte d’accòrde.

La presènze sò, signèfeche ca ze fa fèšte, šta tòrte nàsce pe le matrimùnie.

La recètte è sèmbre uàle, ma ogne famèije le fa a mòde sò.

La tòrte ze fa ‘nghe lu Puàn de Spàgne taijàte a fèlle, abbagnènne ‘na felle ‘nghe lu cafè, ‘na felle ‘nghe l’alchemèsse, ‘na fèlle ‘nghe lu mellefìjire o lu rùm o lu luquòre Štrèghe e tra le fèlle de lu Pùan de Spàgne ze màtte la crème giàlle e la crème nàre.

 ‘Na vòdde fàte la tòrte vè arvištìte ‘nghe lu ggiuluèppe dòppe ve messe assàpre le pèrle biènghe di zìccure.

A la fène ze prepàre la pàšte reàle de mènnele pe fa le uarnizìune ca abbellèsce la tòrte.

È addàvare ‘na maravèije.

Le dòse pe lu Puan de Spàgne

6 òve

250 g di zìccure

250 g de farène

1 cucchiarnèlle de levète setacciàte

sàle (‘nu pezzechè)

La preparaziàune de lu Puan de Spàgne

Sbàtte l’òva ‘nghe lu zìccure e ‘nu pezzechè se sàle, mètte la farène e lu levète setacciàte ‘nzìmbre. Ammìšteche chiàne ‘nghe la frùšte a mène. Ammìccule dàndre a la tijèlle ànde, ‘nfarenàte e fudaràte ‘nghe la càrte fòrne lu fuànne. Fàlle còce a 160 gràde a lu fuàrne vendelàte pe 45 minìute.

Pe la crème

1 lt de làtte

‘na scòrcie de lemàune

‘na štècche de cannèlle

8 rìsce d’òve

8 cucchière de zìccure

8 cucchière de farène

100 g de la ciucculuòte

Lu cuafè zuccàrato (quàlle che serve)

Alchermes (quàlle che serve)

Èddre tèpe de lequòre

Dàndre a ‘na tijillìcce ascàle lu luàtte ‘nghe la scòrce de lu lumàune e la stècche di cannèlle. Dàndre a ‘n’addre tijèlle ammìšteche le rìsce d’òve ‘nghe lu zìccure e la farène. Ammìccule dàndre a la tijèlle lu luàtte vullènde e fàlle còce fene a fàrle devendà nne mòlle e nne tòšte.

Pèije mèzze crème e mèttece la ciucculuòte tretète e fàlle squaijà.

Tàije lu Puan de Spàgne a trà fèlle tìnne. Abbagnàte la prema fèlle ‘nghe lu cuafè zuccaràte ‘nghe ‘nu quàune de làtte e mètte la crème a la ciucculuòte.

Mètte la secànde fèlle e abbagnàtele ‘nghe Alchermes annaquanète e mètte la crème giàlle. Mètte la tèrze fèlle de Puan de Spàgne e abbagnàtele ‘nghe lu mellefìure o lu rùm o lu luquòre Štràghe.

Mèttele a lu frìghe pe càcche àure.

Lu ggiuluèppe

150 g   Zìccure a vàle

30 g   Chìare d’òve

Càcche àcce de lemàune

Dàndre a ‘na tijillìcce ammišticàre le Chìare d’òve e càcche àcce de lemàune, sbàttele a nàve  e mètte lu zìccure ‘nu quàune a la vòdde e fàlle ‘nduštà pòche e pu uarnè la tòrte.

Doppe pu matte le pèrle biènghe di zìccure.

Le dòse pe 500 gr di pàšte de mènnele:

250 gr fàrene de mènnele

250 gr zìccure a vale

1 cucchière de mèle

1 fialàtte di mènnele amàre

50 ml d’àcche

‘Nghe la pašte pu fa le uarnizìune.

Le lìupe.

“Combà, ajìre dàndre a lu bbòsche aije vèšte cinquànde lìupe, m’ànne fatte scacarijé!”

“Sscè! Le patàne chi ti mìgne!”

“Combà, nne le aije cundìte ma de sichìure erene ‘na vendène!”

“Artàije ssa saggècce!”

“Combà, mi dà cràde erene tra grùsse, nère, pilìuse e ‘ngazzìte!”

“Ascègne da ssu pète de cèce, le sì lònghe ma nin le sì accunduà.“

“Combà sì prùpete ‘nu ‘mbelapidùcchie!”

“Jé aije sendìute ‘nu sviscìuche e mi so’ dàte a le cacchiàtre, le pìte mi tuccuàvene a la cuzzuàtte!”

StefanoMarchetta

Lu Làupe e la gnèlle.

Ci štàve ‘nu tèmbe de gràzie e de gràsce, paràve lu paradèse.

‘Nu jùrne ‘nu làupe à truvuàte ‘na gnellìcce e gnà ere bbèll sàzie gne ‘nu taschiòle, z’è la purtàte a la case e l’alluvuàte gne ‘nu fèije.

Ma lu muànne pô pìure cagnà, ma gna zi dèce, vèzie e natìure  fène a la mòrte dìure.

Accuscé è arruvuéte ‘n’anne de malitìmbe e carašté, purtènne fàme, ràije e patè d’àneme.

‘Na matène lu làupe a chiamàte la gnillìcce e jia dètte:”Mi chiàgne lu còre, ma jé mi ti a magnà”!

Arespòšte la gnellìcce tìtte sbauttète:“Peccà? So’ gne ‘nu fèije pê ta, mi candìve pìure tàcce e setàcce”.

“Peccà, peccà ‘na vòdde sciàuret, mèndre jé bevàve a lu fùime, m’à ‘ndruvutàte l’acche”!

Arespòšte lu làupe e gnàm.

Stefano Marchetta

Pagine:1234»
womble_sung@mailxu.com