

La lève (l’ulivo).
Bbianghe so’ e nàre me fàcce,
càsche ‘ndèrre e nin mme squàcchie,
m’areccòje ‘nghe ggendelàzze,
m’arepòrte a le mèje palàzze.
Bbianghe so’ e nàre me fàcce,
càsche ‘ndèrre e nin mme squàcchie,
m’areccòje ‘nghe ggendelàzze,
m’arepòrte a le mèje palàzze.
Taccé e setàcce,
štu féije che me ne fàcce,
le jètte da la fenèštre l’ariccòije lu monnapiàzze,
le màtte mèzze a la piàzze,
le vàde la ggènde che pàsse,
le vàde la màmme sò,
le vàde lu puàdre sò,
ecchèle, ecchèle, lu fèije mè!
(Solleticando il pancino del bambino).
Dal mignolo continuando fino al pollice:
Lu dutuìcce,
lu duàte de la nèlle,
lu duàte di lu detàle,
lu leccà murtàle,
lu detòzze squacciá pidùcchie!
Dumuàne è fèštè,
la pìupe a la fenèštre,
lu sàrge a bballà e
la hàtte a cuciunè.
Zùmbe Zumbètte, lu sgambàtte,
mi ràmbue la còcce e me štìnghe zètte…
Trà di qua e trà di llà pàsce frètte e bbaccalà.
Chiòve e ci štà lu sàule,
la Madònne còije ‘nu fiàure,
le còije pe’ Ggisì e dumuàne
nne chiòve cchì.
(Augurare ai neonati di parlare, camminare bene e di avere la lingua sciolta)
Sànde Necòle… ‘na bbèlla paròle!
San Tumuàsse… ‘nu bbuèlle passe!
Sànde Spidète… ‘na lànghe spillète!
Còcce pelàte,
de trènda capèlle,
tìtte la nòtte
ci cànde lu hrèlle,
e lu hrèlle c’à candàte,
bbòna nòtte a còcce pelàte!
Mmèzze a la piàzze (Palmo della mano del bambino)
(Facendo con proprio indice dei cerchi nel palmo del bambino)
Ci šta ‘na fundanèlle,
‘ndò ci vàve ‘na paparèlle,
quèšte l’à vèšte, (Pollice)
quèšte l’accède, (Indice)
quèšte le còce, (Medio)
quèšte se le màgne, (Anulare)
se t’acchiàppe lu puatràune (Mignolo)
tì le sfàsce lu cucciulàune. (Tenendo ancora il mignolo si finge di battere sulla testa del bambino)
“ Pintìlle, pintìlle, pindòfe,
chi la fatte la màle loffe,
la fatte lu chìule puzzelènde,
à ‘mbuzzinète tìtte la ggènde “.